vineri, 6 august 2010

Vitae



să înaintăm cu acelaşi sârg cu care melcul înconjoara o lume de la un capăt al străzii la celălalt. 
felul în care se lipeşte firesc de fiecare lucru ca şi cum împarte placenta din care ies laolaltă în lume.
bunicul a visat-o pe bunica, purta pe cap o caciulă din lână 
pe care stătea aşezat un roi de molii, iar eu ţineam strânse 
în pumn câteva flori lila de lavandă. 
Nouă luni m-a ţinut mama ghemuită în cel mai mare balon 
pe care nu l-am văzut niciodată. 
Am înconjurat împreună doar un mic oraş de provincie 
în timp ce mama era încălţată cu o pereche de sandale roşii numărul 41 pentru că, spune ea, îi lăţisem picioarele, de fapt voiam să ne ţinem mai bine.
şi melci au fost mici. I-am văzut înşiraţi pe trotuar după ploaie. probabil pe ei, apa, îi ajută sa rămână singuri, 
dintr-o dată în apă luceşte chipul primului născut. eram o femeie care nu se temea să se uite în oglindă, 
felul în care se putea apropia de ea însăşi, 
cea pe care o trăia zi de zi, era un prilej să primească indicaţiile pentru cine lipseşte
în dimineaţa aceasta bunicul merge desculţ prin rouă
firul care ne ţinea laolaltă s-a rupt

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Răsfoiţi

Arts

fotografie (113) poeme (106) pictură (92) film (83) carte (28) dejunuri (23) ilustraţie (11) muzică (11) sculptură (10) arte decorative (8) expoziţie (7) teatru (7) dans (5) gravură (5) biblioteci (3) cotloane (2)