The Cemetery Gate (Friedrich Caspar David),
1825-1830
tăcerea prinsă în câteva piuneze de buzele noastre
cum arăta atunci
părul încărcat cu toate dorinţele tale
pentru noi vântul smulgea pe nebăgate în seamă
recolta pe care tu o aşteptai ca îndeplinirea unei certitudini
mă uit unde duce strada aceasta
la colţ o încăierare
bărbaţii miros a alcool
cum arăta atunci
părul încărcat cu toate dorinţele tale
pentru noi vântul smulgea pe nebăgate în seamă
recolta pe care tu o aşteptai ca îndeplinirea unei certitudini
mă uit unde duce strada aceasta
la colţ o încăierare
bărbaţii miros a alcool
femei singure aşteaptă pe un pat
în spital m-am uitat la familia aceea care îşi primea acasă
pe cineva foarte apropiat îmbăiat în formol
unii aşa vor să trăiască amorţiţi
se tem să-şi dea dimineaţa cu apă pe faţă
sunt vintage amintirile pe care tu le ai
despre ce se întâmplă atunci când nu mai ai credinţă
grija cu care înainte să strige de trei ori cocoşii
dai la o parte visele
fotografiile noastre în care ne ţinem de mână şi zâmbim.
în spital m-am uitat la familia aceea care îşi primea acasă
pe cineva foarte apropiat îmbăiat în formol
unii aşa vor să trăiască amorţiţi
se tem să-şi dea dimineaţa cu apă pe faţă
sunt vintage amintirile pe care tu le ai
despre ce se întâmplă atunci când nu mai ai credinţă
grija cu care înainte să strige de trei ori cocoşii
dai la o parte visele
fotografiile noastre în care ne ţinem de mână şi zâmbim.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu