scriu câteva rânduri morții
dar și ea a uitat. trebuie să mă prezint:
cum să arăt oglinzii
pe fetița care scăpa înghețata
pe femeia care a pierdut și acest sentiment de iubire
degetele s-au lipit între ele de la atâta vată pe băț
ce pot pune la păstrare?
flori de câmp sau frunzele din jurul copacilor
atât de firesc să fie aici
și totuși nu am reușit
nopțile au urmat cu înverșunare luminile din tot
dar această bătrână de la doi e obișnuită să facă economie la toate
într-o zi o lacrimă i s-a prelins pe obraz
și era deja pregătită să plângă
își fixase dinții la locul lor
se fardase cu roșu pe obraji
alesese una dintre multele rochii pregătite pentru înmormântare (singurul eveniment de la care nu putea sa lipsească)
și ajunsă în dreptul fetiței
lacrima s-a oprit
dintr-o dată nicio încercare de a mai spune ceva, niciun gest de bună purtare
vecinii strigau
cereau ajutor
era prea târziu
inima ei
sărise peste elasticul ținut de câteva picioare îmbrăcate îngrijit cu șosete albe
moașele erau pregătite iarasi
să ii spele trupul
să-i desfacă degetele
să-i aleagă ținuta
cu care își va intampina
musafirii
în sfârșit
o vor cunoaște
cu ochii închiși
nicio emoție
în oglindă
a rămas
la fel de frumoasă
ca atunci când se aranjase
cu grijă
să trăiască
