Mood

scriu câteva rânduri morții

dar și ea a uitat. trebuie să mă prezint:

cum să arăt oglinzii

pe fetița care scăpa înghețata

pe femeia care a pierdut și acest sentiment de iubire

degetele s-au lipit între ele de la atâta vată pe băț

ce pot pune la păstrare?

flori de câmp sau frunzele din jurul copacilor

atât de firesc să fie aici

și totuși nu am reușit 

nopțile au urmat cu înverșunare luminile din tot

dar această bătrână de la doi e obișnuită să facă economie la toate

într-o zi o lacrimă i s-a prelins pe obraz

și era deja pregătită să plângă 

își fixase dinții la locul lor

se fardase cu roșu pe obraji

alesese una dintre multele rochii pregătite pentru înmormântare (singurul eveniment de la care nu putea sa lipsească) 

și ajunsă în dreptul fetiței 

lacrima s-a oprit 

dintr-o dată nicio încercare de a mai spune ceva, niciun gest de bună purtare 

vecinii strigau 

cereau ajutor

era prea târziu 

inima ei

sărise peste elasticul ținut de câteva picioare îmbrăcate îngrijit cu șosete albe 

moașele erau pregătite iarasi

să ii spele trupul

să-i desfacă degetele

să-i aleagă ținuta

cu care își va intampina 

musafirii

în sfârșit 

o vor cunoaște 

cu ochii închiși 

nicio emoție 

în oglindă 

a rămas 

la fel de frumoasă 

ca atunci când se aranjase

cu grijă 

să trăiască