Mood

Este un film scris şi realizat de Josef Nadj. L-am cunoscut pe acest coregraf şi creator de teatru în urma cu trei ani în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Bucureşti. Pe atunci, cumpărarea biletelor la piesa Filosofii a însemnat un sacrificiu, dar a meritat. Piesa pusă în scenă a schimbat pentru mine înţelegerea teatrului.
Dernier paysage este o punere în scenă a unui fel de confesiune. Artistul vorbeşte despre el, naşterea lui într-o ţară care astăzi nu se mai regăseşte pe harta Europei, Iugoslavia şi despre parcursul său profesional. Plecând de la aceste coordonate Josef exprimă prin limbajul său artistic idee că fiecare dintre noi nu aparţinem nici unui stat şi că fiinţa umană se dezvoltă în afara ideii de graniţe. Artistul porneşte în argumentarea acestei idei de la existenţa întregului care nu este altceva decât înţelegerea părţilor. Primordial, fiecare dintre noi posedăm o natură animalică înainte de a ne însuşi un stat, o limbă. În natură animalul se poate opri oriunde şi trăi pentru că, natura păstrează aceleaşi elemente vitale: apa, pământul, aerul şi focul (în mod interesant, focul este în limbajul artistic al acestui coregraf un cărbune negru sau vopsea neagră cu care corpul artistului sau mâinile lasă pe diverse pânze urme. În această piesă vopseaua neagră descrie pe pânză imaginea unei păsări.
Când Josef se întreabă despre ceea ce devine omul în spaţiul în care trăieşte îi este la îndemână să înşiruie câteva imagini ale omuluările într-un peisaj de iarnă. Iarna sugerează aici tocmai acea amorţire în care se regăsesc elementele primordiale şi odată cu ele omul pentru a sublinia ideea că graniţele acţionează asupra spaţiului în acelaşi mod. Îl fragmentează.
Întreaga recuzită cu care lucrează artistul este interesantă: măşti care înfăţişează ciocuri de păsări, instrumente muzicale (suntetul este foarte important în exprimarea lumii primordiale), proiectări video prin care se lărgeşte spaţiul scenei.
La coloana sonoră a colaborat cu Vladimir Tarasov.
Aşa cum el însuşi a mărturisit, creează pentru a îşi răspunde la anumite întrebări existenţiale, însă doar de câteva ori primeşte răspunsuri.