Mood

"Sunt singurul spectator al acestei străzi; de-aş înceta să o privesc, ar muri."














Aromată ca un ceai de mate concentrat,
noaptea apropie depărtări rustice
şi goleşte străzile
ce-mi însoţesc singurătatea,
alcătuită dintr-o nedesluşită teamă şi linii prelungi.
Briza aduce presentimente de câmpie,
dulceaţă de conacuri, amintirea plopilor,
ce face să tresalte sub asfaltul înţepenit
încătuşatul pământ viu
care susţine greutatea caselor.
Zadarnic ascunsa noapte felină
înfioară balcoanele închise
care-şi dezvăluie-n lumina serii
nădejdile nefăţarnic ca o copilă.
Mai este şi tăcerea din cerdacuri.
În umbra-ncovoiată,
ceasornicele miezului de noapte înălţător desparte timpul vast şi generos,
un timp amplu,
în care încap toate visele,
un timp de suflet larg, deosebit
de termenele avare ce măsoară
cotidiene activităţi.
Sunt singurul spectator al acestei străzi;
de-aş înceta să o privesc, ar muri.
(Privirea mi-e atrasă de-un lung zid alarmat,
de agresiunea gardului de fier
şi de un felinar galben ce-şi răspândeşte temător
lumina indecisă.
şi de stele palpâitoare.)
Măreaţă şi vie, asemeni aripilor întunecate ale unui Înger
ce-acoperă ziua,
învăluie noaptea străzile sărăcăcioase.

(Plimbarea, Fervoarea Buenos Aires-ului, 1923, Jorge Lui s Borges )