Mood

Un om mi-a dat de curând o carte : Albert Einstein cuvinte memorabile (Ed. Humanitas, 2008) pe care am deschis-o unde era semnul de carte " viaţa omului are sens numai în măsura în care poate să înnobileze şi să înfrumuseţeze viaţa oricărei fiinţe vii". Ziua următoare am purtat-o cu mine în geantă prin măruntaiele marelui oraş şi am început să citesc pagină după pagină. Am intrat în "încăpere" şi nu ştiu cum, dar tot ceea ce îmi reţinea atenţia erau ferestrele care dădeau înspre stradă. Micile detalii ale unor povestiri, framântări, gânduri, bucurii, ravaşe, idei, convingeri defilau prin faţa ochilor mei conturându-mi o prezenţă umană vie. Acele lucruri pe care puţin dintre noi reuşesc să le împărtăşească celorlalţi şi care surprind în cuvinte "inexplicabilul" rost al fiinţei umane. Am înaintat în lectură având încă o dată convingerea că anumite cărţi m-au însoţit de-a lungul timpului ca nişte oameni pe care mi-ar fi plăcut să îi întâlnesc şi să stăm la o ceaşcă de ceai: " imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea. Cunoaşterea este limitată. Imaginaţia face ocolul lumii. "
Einstein a scris prietenilor sau unor oameni necunoscuţi cărora le răspundea la scrisorile pe care aceştia le trimiteau sau a ţinut prelegeri despre iubire, pace, pasiuni, convingeri de pe poziţia unui om pentru care viaţa e o frumuseţe care ni se împărtăşeşte cu prima gură de aer pe care o inspirăm: " am sentimentul atât de puternic că fac parte din tot ce-i viu, încât nu am nici cea mai mică grijă în ce priveşte începutul ori sfârsştul existenţei concrete al oricărei fiinţe din acest circuit etern".