Mood

Am primit de curând această carte scrisă de Steve Sem-Sandberg apărută la editura Humanitas (2009), Ravensbruck,care este o biografie-roman a vieții Milenei Jesenska. Fiica unui doctor ceh, Jan Jesensky, Milena a fost o jurnalistă cehă care a fost condamnată ca deținută politică și trimisă în lagărul de la Ravensbruck după ce reușise să salveze viețile a sute de evrei în timpul ocupației germane. Căsătorită de două ori, Milena a avut și o scurtă relație cu scriitorul Kafka, dar care s-a consumat cel mai mult la nivelul corespondenței dintre cei doi și s-a întrerupt la hotărârea Milenei. Cu cel de al doilea soț, filosoful Ernst Polak, a adus pe lume o fată: Jana Cerna. Până la ocupația germană, Milena ducea o viață culturala intensă la Praga și o vreme chiar la Viena, unde a scris articole în revistele Tribuna (publicație liberală) , Narodni listy (publicație burghezo naționalistă),Pestry tyden (publicație apolitică), Lidove novidny (publicație liberală) și s-a alăturat convingerilor comuniste ale epocii, înființând alături de alte figuri de pe scena culturală de la Praga un săptămânal literar și cultural comunist, Tvorba, care a apărut între 1932 și 1933. În 1940 este arestată și condamnată sub acuzația că a servit intereselor străine și a subminat puterea statului. Ajunsă în lagărul de la Ravensbruck, Milena se luptă neîncetat pentru a salva viața a sute de deținute și foarte puțin pe a ei însăși. Bolnavă, cu un picior șhiop, maschează neîncetat această problemă pentru a fi declarată aptă de muncă. În acest lagăr, Milena asistă la atrocități, dintre care Sem-Sandberg, enunță mai ales pe cele privind așa numitele experimente medicale: deținutele erau lovite sau tăiate până la os și lăsate în agonie, fără nici o intervenție medicală pentru a se observa ce anticorpi dezvoltă organismele în contact cu boala.
În 1944 (17 mai), Milena moare ca urmare a unei transfuzii de sânge administrată greșit de doctorul Karl Treite. În același an, doctorul îi scosese unul dintre rinichi care se infectase în ideea de a nu îi fii afectați ambii. Se pare însă că totul a fost prea târziu și condițiile mizere din lagăr sau practicile medicinale barbare au contribuit la acest final tragic al Milenei Jesenka care a fost incinerată alături de alte mii de persoane care au fost lipsite de posibilitatea unei vieți și a unei identități. Milena era deținuta înregistrată cu numărul 4714.
"Vreau doar să-ti spun că trebuie să fii liniștită și încrezătoare, Honza (așa îi spunea Milena fiicei sale). Se pregătesc să mă ducă de-aici, dar poate nu pentru mult timp și sigur c-o să puteți să veniți să mă vizitați. Un singur lucru vreau să te rog, și anume: să faci ăntotdeauna ce-ți spune bunicul. Si trebuie să-mi scrii, Honza, scrisori lungi, despre lucruri importante. Tot ce are de-a face cu tine mă interesează, chiar și cel mai mic amănunt. Imaginează-ți așa, că aștept zi de zi și că luni de-a rândul n-am nimic altceva aici decât micuțele tale propoziții. Le știu pe de rost."

" Mai întâi dispare lumea. Asta-i moartea, spunea ea (mama Milenei) și îți ia mâna în mâna ei. Când liniile din palmă ți s-au netezit, tu deja nu mai ești."

"Dar întunericul e de mai multe feluri. Dacă ții o lumânare aprinsă în căușul palmelor, vezi doar umbrele mici, care-ți dansează printre degete, nu și perdelele imense de întuneric așternute pe pereții din spatele tău. "