Mood

Am fost ieri la o plimbare prin Bucureşti împreună cu Florin. Am vrut să mergem la cinema şi ne-am oprit la Studio unde rula un film românesc în regia lui Alexa Visarion: Luna Verde însă, afişul nu ne-a convins să cumpărăm bilete. După acest moment am luat străzile la pas şi ne-am oprit în câteva spaţii expoziţionale. La MNAR sunt expuse Capriciile lui Goya până pe data de 30 mai în Sălile Kretzulescu.
Faţete ale conştiinţei, Capriciile lui Goya aduce în faţa publicului cele optzeci de lucrări de gravură care au fost editate pentru prima oară în Gazeta de Madrid din 6 februarie 1799 sub titlul de "Colection de estampas de asuntos caprichosos, inventados y grabados al aquafuerte por don Francisco de Goya" şi prin elaborarea lor, artistul urmărea să sancţioneze viciile şi caracterele oamenilor. Pe când Goya era tânăr, gravura se practica mai rar în Spania fiind considerată un gen mai puţin important. Către anii 1780, artistul descoperă tehnici de origine franceză şi anume, gravura în acvatintă, procedeu prin care se obţin efecte tonale şi de clar obscur. Această tehnică şi cea în acvaforte vor fi folosite la elaborarea seriei Los Capricios. În perfecţionarea tehnicii gravurii a fost ajutat şi de urmarea îndeaproape a altor maeştrii precum Tiepolo, Rembrandt şi Ribera. Primele treizeci şi şase de gravuri din această serie au ca subiect dragostea ( ex. Tantalo) şi prostituţia (ex. Dios la perdone. Y era su madre) sau teme ca proasta educaţie a copiilor (ex. Que viene el Coco), căsătoria de convenienţă (ex. Que sacrificio), cruzimea maternă (ex. Si quebro el Cantaro), avariţia, lăcomia ordinelor religioase. Începând cu planşele patruzeci şi trei, Goya introduce vrăjitoarele (ex. Quien lo creyera!), bolnavii (ex. De que mal morira?), călugării (ex. Si amanece nos vamos) şi diavolii (ex. Buen viaje).
Expunerea acestor lucrări în Sălile Kretzulescu este o reuşită şi cu sprijinul Institutului Cervantes, gravurile sunt însoţite de explicaţiile în original (însemnările lui Goya pe marginea celor înfăţişate) şi traduse. Mi-au atras atenţia câteva: Caprichio nr. 6 Nadie se conoce ("Nimeni nu se recunoaşte. Lumea e o mascaradă. Chipul, veşmintele, vocea, totul este contrafăcut. Toţi vor să pară ceea ce nu sunt. Toţi se înşală între ei şi nimeni nu se cunoaşte pe sine") sau Caprichio nr. 37 Si sabra mas el discipulo? ("Un dascăl chiar nu te poate învăţa decât să ragi"). Dacă aveţi timp, uitaţi-vă cu atenţie la aceste ipostaze umane şi apoi, peste umăr: raţiunea doarme şi iar doarme...