Mood

Philip Schuyler Green (Gregory Peck) este un reporter ajuns de curând la New York care primeşte o nouă sarcină , aceea de a scrie nişte articole pe marginea antisemitismului. La început sarcina pare descurajantă pentru un reporter cu experienţa lui mai ales că simte că nu are la îndemână nici un mijloc direct şi sincer prin care să abordeze această temă fără ca problema să nu cadă în clişee. Green locuieşte într-un apartament alături de fiul lui, Tommy (Dean Stockwell) şi mama lui, Mrs. Green (Anne Revere). Curând însă, în viaţa lui se creează un loc special şi pentru Kathy Lacy, nepoata şefului şi fosta doamnă Lacy. Lucrurile par să se complice atunci când lui Philip îi vine ideea de a se da drept evreu pentru a putea scrie un articol din punctul de vedere a acelora asupra cărora sunt îndreptate atacurile antisemite. Deşi pentru el ideea este una revelatoare de situaţii şi atitudini, descoperă că trăieşte în mijlocul unei societăţi care tolerează asemenea comportamente discriminatorii şi a unor oameni care pentru propriul confort sunt oricând dispuşi să sacrifice ideea de egalitate între oameni. Green trebuie acum nu doar să scrie un articol despre antisemitism, dar să găsească un mijloc prin care să arate oamenilor că toleranţa sau ignorarea acestor fapte/acte sunt şi ele dovada unui comportament de discriminare faţă de aproapele lor. Prima care trebuie să înţeleagă ce creează lipsa de acţiune faţă de aceste discriminări este chiar Kathy dacă îşi doreşte o familie alături de Green şi Tommy. Mi-a plăcut foarte mult felul în care a interpretat Celeste Holm rolul colegei lui Green, Anne Dettrey, rol pentru care a primit un Oscar pentru cea mai bună interpretare în rol secundar. Celelalte interpretări sunt după părerea mea, lipsite de forţă şi deloc nuanţate deşi, subiectul şi situaţiile descrise fac apel la o paletă de reacţii şi sentimente umane. Filmul a primit alte două premii Oscar: pentru cel mai bun film al anului 1947 şi cea mai bună regie Elia Kazan.