În urmă cu doi ani am văzut acest film şi astăzi l-am revăzut. Into the wild (2007) este un film în regia lui Sean Penn după un roman scris de Jon Hrakauer. Chris sau Alexander Supertramp (Emile Hirsch) este un tânăr care a absolvit recent facultatea pe care ceilalţi (părinţii) par să şi-o fi dorit cu adevărat. Singurul lucru pe care Chris şi l-a dorit pentru el este să poată fi în acord cu adevărul lucrurilor. Pentru aceasta a apelat la cărţi ca la nişte prieteni necesari şi în acord cu idealurile lui, dar şi la o neîncetată dorinţă de a evada din tot ceea ce poate limita pe nebăgate în seamă fiinţa sa lăuntrică (reguli, teamă, automatisme, lipsa de curaj). La douăzeci şi trei de ani, acesta pleacă într-o călătorie spre Alaska, fără însă a mai lăsa loc de întoarcere. Pentru că ceea ce îl preocupă este să fie în mijlocul naturii departe de tot ceea ce omul a creat împotriva acesteia şi să experimenteze dialogul cu el înşuşi şi cu lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat. Respingerea lumii nu este un act de rebeliune sau revoltă, doar un firesc pe care nu se teme să şi-l asume. De-a lungul călătoriei întâlneşte oamenii cu poveştile lor şi din toate aceste interacţiuni, Chris se umple de dragoste şi mai târziu în singurătate realizează că "fericirea e reală numai când e împărtăşită ". Şi cu toate acestea nu există nici un regret, nici o dorinţă de a face lucrurile de la capăt, poate pentru că a ajuns în centrul lucrurilor de unde orice privire are un sens al ei şi nimic nu poate fi cucerit de dejnădejde. Din sălbăticia nu a naturii, căci ea este perfectă, dar a omului care a renunţat la acea frumuseţe de a fi parte a naturii şi a îmbrăţişat lumea nouă, în care el trăieşte prins în cuşca unor încercări nereuşite de a creea armonia, pleacă Chris să descopere viaţa: "te înşeli dacă crezi că bucuria vieţii vine în principal din relaţiile umane, Dumnezeu a pus-o peste tot în jurul nostru. E în toate. Este în tot ceea ce putem simţi. "