Mood

Acelaşi Humphrey Bogart într-un rol care denotă atmosfera filmelor din anii '40 de la Hollywood. Accentul cade pe efectele de lumină, umbre, grimasele actorilor şi scenariu. Ceea ce atrage atenţia este interpretarea actorilor şi nu vreun efect special. Rolul din filmul To have and have not (1944) în regia lui Howard Hawks mi l-a amintit pe cel din Casablanca (1942). Acelaşi tip puternic, sigur de el şi care îi sprijină pe cei mai puţin norocoşi. În acest film rolul lui Sam este luat de Eddie (Walter Brennan), fost marinar devenit alcoolic, dar care este plin de intenţii bune. Harry Morgan (Humphrey Bogart) încearcă să îl ajute oferindu-i un loc de muncă pe barca pe care o deţine.
Într-o Martinica ocupată de francezi şi în care se instalează un regim sever, oamenii încearcă să plece spre locuri mai bune. Harry pare să fie muţumit de viaţa lui şi de modul în care îşi câştigă banii. Mereu rezervat, îşi păstrează doar inteniţia de a fi un spectator atent la cele din jurul său până cand în viata lui intră frumoasa Slim (Lauren Bacall). Apărută de nicăieri şi din senin la hotelul unde locuieşte Harry, tânăra întră în conflict cu poliţia locală care o suspectează pe ea, Harry şi cel care conduce hotelul că ajută un grup de revoluţionari să scape de pe teritoriul insulei. Din acest punct filmul mă grăbesc să deconspir, urmează reţeta clasică din Casablanca: o voinţă puternică îl determină pe Harry să facă ceea ce este bine.