Mood

Mă impresionează forţa pe care o degajă pe marele ecran un actor ca Laurence Olivier (deasemenea un regizor foarte bun; pentru cei care au văzut Hamlet, filmul din 1948 ţin să reamintesc că acestui Olivier i se datorează). Este ceva din expresivitatea lui care pur şi simplu mă convinge de talentul său actoricesc. Mă gândeam chiar că brutalitatea lui facială mă duce cu gândul la Bette Davis (deşi nu-mi pot imagina un film cu cei doi, cred că pelicula ar lua foc, într-atâta este de puternică forţa pe care o inspiră caracterelor interpretate de ei). Aceşti doi actori încarcă cu personalitate personajele şi deşi rolurile se schimbă există o constantă a interpretării lor care persistă şi îi face recognoscibili. Ca şi Bette Davis sau Humphrey Bogart, Laurence Olivier împrumută caracterelor jucate de el propria lui identitate de actor pe care o stăpâneşte din plin şi o pune pe marele ecran cu fiecare apariţie. Nu ştiu încă în ce măsură acest lucru este un argument în susţinerea ideii că toţi cei amintiţi mai sus sunt repere în cinematografie. Voiam doar să subliniez faptul că, aceştia creează tipare umane şi dau filmului posibilitatea de a exploata tipologii şi caractere pe care oamenii le recunosc şi cu care în cele mai multe situaţii se identifică.
În Wuthering Heights (1939), Laurence Olivier interpretează rolul lui Heathcliff, cel care în copilărie este luat în grijă de Mr. Earnshaw şi adăpostit în casa acestuia alături de ceilalţi doi copii pe care îi are: Cathy (Merle Oberon) şi Hindley (Hugh Williams). Peste ani dezvoltă cu cei doi copii relaţii contradictorii. În timp ce Cathy pare să îi fie alături şi să creadă că strămoşii lui sunt de origine nobilă, Hindley îl dispreţuieşte şi îmediat după moartea tatălui, îl pune pe Heathcliff să îngrijească de grajdul familiei. Totul se schimbă atunci când din cauza condiţiei sale o pierde de tânăra Cathy care este împărţită între dorinţa de a îl iubi şi aceea de a se bucura de privilegiile unei vieţi bune. Va reuşi Heathcliff să renunţe la ideea de răzbunare sau întreaga lui existenţă se transformă într-o răscruce de vânturi?
Filmul în regia lui William Wyller a primit Oscar pentru cel mai bun film alb negru în 1940.