Mood

"Lui Borges- celuilalt, nu mie - i se întâmplă tot felul de lucruri. Eu nu fac altceva decât să hoinăresc prin Buenos Aires, zăbovind uneori, în mod mecanic poate, ca să privesc arcada unui vestibul ori uşa unei marchize; ştirile despre Borges îmi vin prin poştă; din când în când îi zăresc numele printre ale câtorva profesori sau într-un dicţionar biografic. Mie îmi plac ceasurile de nisip, hărţile, tipografia din veacul al XVII lea, etimologiile, aroma cafelei şi proza lui Stevenson; celălat împărtăşeşte aceste preferinţe, dar într-o manieră plină de vanitate, care le preschimbă în atribute ale unui actor. Ar fi exagerat să afirm că relaţiile dintre noi sunt ostile; eu trăiesc, eu îmi îngădui să trăiesc, pentru ca Borges să-şi poată plăsmui literatura, şi literatura aceasta mă justifică. Trebuie să recunosc, totuşi, că a scris într-adevăr câteva pagini izbutite, însă aceste pagini nu pot să mă salveze, poate din pricină că ceea ce e bun nu mai e în stăpânirea nimănui, nici chiar a celuilat, ci aparţine doar limbii sau tradiţiei. De altminteri, eu sunt sortit să pier, în mod definitiv, şi numai o frântură din mine ar putea supraveţui în celălalt. Puţin câte puţin, îi cedez totul, deşi cunosc prea bine pervesa lui deprindere de a falsifica ori de a amplifica. Spinoza socotea că fiecare lucru are tendinţa de a-şi păstra propria sa condiţie; piatra voieşte sp fie veşnic piatră, tigrul să fie veşnic tigru. Eu trebuie să rămân în Borges, şi nu în mine însumi (asta, presupunând că eu însumi exist), dar adevărul e că mă recunosc mai puţin în cărţile lui decât în multe altele, sau decât în stăruitorul vaiet al unei chitare. Cu ani în urmă, am încercat să mă eliberez de el şi am trecut de la mitologia mahalalei la jocul cu timpul sau cu infinitul, dar şi acest joc îi aparţine acuma tot lui Borges, astfel încât voi fi silit să imaginez alte lucruri. Viaţa mea nu este, aşadar, decât o goană şi, puţin câte puţin, pierd totul şi totul trece în stăpânirea uitării, sau a celuilat.
Nu ştiu care dintre noi aşterne aceste rânduri." (traducerea îi aparţine Cristinei Hăulică, Cartea de Nisip, ed. Univers, 1983)