"Fluturii s-au adunat într-o seară şi şi-au arătat dorinţa de a se însoţi cu lumânarea. Primul fluture a zburat spre castelul îndepărtat şi a zărit înăuntru lumina unei lumânări. S-a întors şi a povestit ce văzuse. Fluturele cel înţelept din fruntea adunării a spus însă că asta nu-i ajută cu nimic.
Al doilea fluture a zburat la castel şi s-a apropiat de lumânare. S-a învârtit în jurul ei, a atins flacăra cu aripile, şi lumânare a fost mai tare. S-a întors, cu aripile arse, şi şi-a istorisit călătoria.
Fluturele cel înţelept i-a zis şi lui:
- Povestea ta nu e destul de limpede.
Atunci s-a ridicat un al treilea fluture, ameţit de iubire. A pătruns în castel, s-a aşezat pe marginea sfeşnicului, apoi şi-a făcut vânt înainte cu picioruşele din spate, s-a aruncat în văpaie şi a devenit stacojiu ca focul. S-a făcut una cu flacăra.
Fluturele cel înţelept- care privise de departe- le-a spus atunci celorlalţi:
- A aflat ce dorea să ştie. Atâta doar că e singurul care a înţeles. "
Fariduddin Attar, Limba păsărilor

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu