să înaintăm cu acelaşi sârg cu care melcul înconjoara o lume de la un capăt al străzii la celălalt.
felul în care se lipeşte firesc de fiecare lucru ca şi cum împarte placenta din care ies laolaltă în lume.
bunicul a visat-o pe bunica, purta pe cap o caciulă din lână
pe care stătea aşezat un roi de molii, iar eu ţineam strânse
în pumn câteva flori lila de lavandă.
Nouă luni m-a ţinut mama ghemuită în cel mai mare balon
pe care nu l-am văzut niciodată.
Am înconjurat împreună doar un mic oraş de provincie
în timp ce mama era încălţată cu o pereche de sandale roşii numărul 41 pentru că, spune ea, îi lăţisem picioarele, de fapt voiam să ne ţinem mai bine.
şi melci au fost mici. I-am văzut înşiraţi pe trotuar după ploaie. probabil pe ei, apa, îi ajută sa rămână singuri,
dintr-o dată în apă luceşte chipul primului născut. eram o femeie care nu se temea să se uite în oglindă,
felul în care se putea apropia de ea însăşi,
cea pe care o trăia zi de zi, era un prilej să primească indicaţiile pentru cine lipseşte
în dimineaţa aceasta bunicul merge desculţ prin rouă
firul care ne ţinea laolaltă s-a rupt
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu