Mood

 cercurile perfecte întrerupte de melci ca să iasă să vadă lumina
la fel pofta cu care am muşcat dintr-un măr
mănânc doar fructe cu sâmburii tari 

ţin bine minte feţele care au pistrui
visele

în care un mânz mă ocoleşte
dimineţile
când îmi este foarte frig şi plapuma este ridicată pe spatele tău
gara
acesta este locul de unde viaţa mea iese
fără să ştiu când voi mai putea sta ghemuită la loc

mă gândesc la spaţiul acela negru şi cum se umple el cu muzică
tocmai când braţele acordeonistului trag cu putere
la viteza cu care se petrece totul de cealaltă parte a geamului
dupa care ţip la fel cu putere şi aerul cald e o nouă placentă

în care aştept.

 .