Mood

Am dăruit într-un an unui om o carte pe care îşi dorea foarte mult să o citească Coranul. Era iarnă în ziua în care am intrat într-o librărie din Bucureşti să o cumpăr şi de pretutindeni ieşeau oameni cu căciuli pe cap şi mănuşi, iar înăuntru tot felul de decoraţiuni de iarnă te îndemnau să te apropii de ele şi să-ţi aduci aminte Crăciunul. Afară aerul era într-atâta de rece încât pe geam puteai să laşi semne, chiar am desenat într-un colţ doi melci mici, apoi am luat cartea de pe raft şi când am ieşit mă uitam la mine şi la trecători cum respiram; m-am gândit atunci că iarna e ca o dimineaţă prelungită, ştiam felul în care roua şi aerul rece al dimineţii fac lucrurile mult mai vizibile.
Cum spunea Borges "totul se întâmplă pentru prima oară, dar într-un chip veşnic" (Fericirea) aşa că, mai târziu, am regăsit acest dar.
M-am uitat joia trecută la un film în regia lui Francois Dupeyron după o carte scrisă de Eric Emmanuel Schmitt: Monseieur Ibrahim et les fleurs du Coran (2003). Momo (Pierre Boulanger) este un băiat care trăieşte cu tatăl lui (Gilbert Melki) după ce mama (Isabelle Renauld) i-a părăsit. Locuiesc într-un apartament la periferia Parisului pe Rue Bleue. Pe aceiaşi stradă prostituatele îşi împart între ele clienţii, iar bătrânul Ibrahim (Omar Sharif) trăieşte fericit în micul lui magazin alimentar. De la prostituate, Momo caută să descopere plăcerile, cheltuindu-şi toate economiile pentru a o cunoaşte pe Sylvie (Anne Suarez), iar pe bătrânul negustor îl trage în ţeapă. Încetul cu încetul, Monseieur Ibrahim pătrunde în viaţa lui Momo, descoperind destinul trist pe care acesta încearcă să-l alunge. Când tatăl se sinucide, băiatul îl roagă pe negustor să îl înfieze şi pleacă împreună într-o călătorie în care Momo descoperă micile esenţe care dau sens vieţii: prietenia, credinţa şi moartea. Pe neaşteptate, Monseieur Ibrahim îi înmână un dar: Coranul şi două flori albastre presate între paginile cărţii fiind convins că viaţa unui om se împlineşte doar în momentul în care poţi da altcuiva tot ceea ce ochii tăi au văzut şi mintea a putut să cuprindă cu gândul. Mulţi ani mai tărziu, pe aceiaşi Rue Bleue, Momo înţelege vorbele spuse altădată de Ibrahim: dacă Dumnezeu vrea să-ţi dezvăluie viaţa, n-o să aibe nevoie de o carte, dar va fi mereu nevoie de dragoste.
Filmul a primit un premiu Cesar şi unul la Festivalul de Film de la Veneţia pentru cel mai bun actor, Omar Sharif, dar şi o nominalizare la premiile Globul de Aur pentru cel mai bun film străin.