Rosario Puglisi
îţi spun aici lumina se sfărâmă
în mici suprafeţe transparente de var
lipite peste feţele camerei ca o vată de băţ
împrăştiată de colo-colo
cresc de ceva timp
îmi înghesui toate lumile mele imaginare
din care dimineaţa este doar prilejul de a o lua de la capăt
inima rămâne cea mai bună ascunzătoare
locul unde dragostea stă întinsă ca o faţă de masă duminica
bunica mă priveşte cu ochi de copil
care ascultă o poveste.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu