Mood

Prin casă mirosul de portocală răspândeşte amintirile acelui altădată, iar luminile fixează acest prezent în care copilăria se dezgheaţă sub hainele de om mare pe care le port. Cel mai frumos este să îi regăsesc pe cei care acum nu mai sunt şi să-l aştept pe cel care urmează să ajungă la mine.
     Îmi aduc aminte chiar în acest moment de ceasul din casa bunicilor, cel din care ieşea o pasăre să anunţe ora exactă. În acele vremuri, timpul măsura voia noastră bună şi faptul că eram laolaltă, aproape nebăgată în seamă, pasărea intra în colivie, retregându-se intimidată de vocile care-şi rosteau vieţile. Acum, timpul iese prin mine şi de fiecare dată, pasărea anunţă cu şi mai mare îngrijorare exact orele care au trecut, nu cele care au rămas.
     Poate că iarna reuşeşte să suspende totul, tocmai prin această împuţinare de forme şi culori, prin această dezvelire şi dezvăluire, natura ne lasă să trecem şi să pătrundem fiecare în cochilia lui, fiecare faţă în faţă cu oglinda lui şi cu felul lui de a scruta gerul şi albul dimprejur.
     Sunt surprinsă doar de îndârjirea cu care din această imensitate de emoţii şi timpi, eu aleg în primul rând,  să-mi reamintesc, să-mi simt rădăcinile, mă simt pe mine în măsura în care-mi amintesc copilăriile mele, dar mai ales, doar dacă refac alături de mine toate acele prezenţe care mi-au traversat viaţa de-a lungul  iernilor de până acum.
     Iarna are şi mirosul de mămăligă pe care bunica ne-o punea pe masă la zi de sărbatoare şi revedere, al zăpezii care mi-a îngheţat mâinile şi picioarele la sanie, al merindelor gătite de mama zile întregi şi devorate de cei care ne treceau pragul casei, al tutunului din mâinile cu care tata îmi aranja decoraţiunile de brad şi fâşia de lumină din iarnă (brad nu aveam niciodată), dar şi al cărnii, kilograme întregi de carne şi sânge înşirate în cobiliţe doar pentru a ne îndestula, chiar dacă hrana nu a fost niciodată aceea.


Iată-mă acum faţa în faţă cu acele ierni, în lumina lor şi muşcând din această portocală. Prezentul se întinde peste iarna aceasta şi va fi prima pe care o vom petrece laolaltă. Dacă nu dragostea, atunci ce altă făgăduinţă aş putea să mărturisesc?