Mood

în părul din fața casei pe creanga de sus un porumbel măsura depărtarea

printre ramurile de liliac lumina dădea rotocoale

mă uitam spre poarta pe care intrasem în copilărie

casele sunt de acum mici altădată erau până la cer sau foarte aproape

iar în fundul grădinii vântul nu mai bătea cu atâta putere

se proptea într-o iarbă care creștea peste noi ca și cum acolo nu mai e nimeni

pământul are deasupra lui înflorite căpșunile

iar eu mă gândeam dacă și inima noastră va răzbate

până la capăt

și chiar atunci mi-am adus aminte de ultima dată când te-am văzut

nu știai cine sunt am făcut cunoștiință ploaia ne acoperise și șoaptele

te-am luat de mână și am înaintat încă puțin spre moarte.

copacii vor face și anul acesta fructe