Mood

Si când mă gândesc că sunt oameni care nu o plac pe Bette Davis. Am văzut-o prima dată în filmul Now, Voyager (1942) în care o interpretează pe Charlotte Vale, o femeie aflată sub dominaţia mamei sale şi pe care o vindecă doctorul Jaquith (Claude Rains). Odată eliberată, Charlotte pleacă într-o călătorie în America de Sud cu vaporul. În această croazieră îl întâlneşte pe Jerry (Paul Henreid), un bărbat căsătorit şi se îndrăgostesc. Curând fiecare trebuie să se întoarcă acasă şi să îşi reia viaţa exact din punctul de unde au lăsat-o. Jerry se întoarce la soţia lui şi la fiica pe care o au împreună, iar Charlotte de-scoperă pe neaşteptate cum poate ajuta o fetiţă să scape de temerile care o transformă într-o fiinţă solitară. După acest film a urmat All about Eve (1950). Pentru rolul lui Eve, Bette Davis a fost nominalizată la premiul Oscar. Eve este o femeie căsătorită care se confruntă cu grave tulburări de personalitate. Atunci când acceptă să meargă la doctor, descoperă că în ea îşi dezbat "supremaţia" trei femei diferite. Care este însă adevarata Eve?
Deasemenea am urmărit-o în filmele Dark Victory (1939) şi Jezebel ( 1938). Pentru rolul lui Julie din filmul Jezebel realizat de William Wyler, Bette a primit premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă. În acest film au jucat şi Henry Fonda şi George Brent. Scenariul însă este unul care continuă linia filmelor de gen: Pe aripile vaântului. În Dark Victory interpretează rolul lui Judith Traherne, o tânără cu o activă viaţă socială. Pentru cei mai mulţi însă, Judith este chiar o tânără capricioasă. Totuşi, nu este decât o tânără care are totul şi care este obişnuită să trăiască din plin. Totul până într-o zi când descoperă că are nişte probleme de sănătate. Doctorul Frederick Steele (George Brent) o supune unor investigaţii medicale şi descoperă că este vorba de o tumoare pe creier. În timpul care se scurge de la aflarea veştii, Judith încearcă să trăiască la fel de intens cu speranţa că operaţia la care va fi supusă o va salva. Este o poveste frumoasă despre curaj şi dragoste, însă toate au culoare unei negre victorii.
Ultimul film în care am urmărit-o de curând interpretând un rol a fost The Old Maid (1939) în regia lui Edmund Golding. Bette Davis sau Charlotte Lovell ramâne "domnişoara bătrână"după ce în tinereţe se îndrăgosteşte şi are o relaţie cu iubitul verişoarei sale Delia Lovell (Miriam Hopkins): Clem (George Brent). De-a lungul anilor, Charlotte alege să ascundă această relaţie cu toate că, Delia nu era într-atâta de îndrăgostită de Clem şi alege chiar să se căsătorească cu un alt bărbat, Jim cu care are şi un copil. Iar când tânăra cuminte interpretată de Bette ramâne însărcinată şi nu dezvăluie familiei cine este tatăl copilului, Delia îi sare în ajutor doar pentru a o pedepsi pentru că a îndrăznit să iubească ceea ce nu îi aparţinea. Din acest moment scenariul descrie poveste a două femei care în modul lor diferit aleg singurătatea şi minciuna într-o societate prea preocupată cu aparenţele.
Bette Davis are o privire puternică care trece dincolo de ecran şi care reuşeşte foarte bine să pună în joc tocmai rolurile cu o încărcătură emoţioanală. "Urâţica" cum îi spune Florin este pentru mine o femeie frumoasă cu un asemenea magnetism încât îşi lipeşte de mişcările ei (roluri) toate camerele de filmat. După fiecare film pe care l-am vizionat şi în care Bette Davis interpretează un rol am rămas cu o puternică senzaţie că timp de două ore eu m-am uitat de fapt la un film despre Bette Davis.