Mood

Prima dată când am văzut-o într-un film eram foarte mică şi nu m-am uitat până la sfârşitul filmului pentru a citi cine este cea care o interpretează pe Princess Ana în filmul Roman Holiday (1953). Apoi am reîntâlnit-o în această primăvară când m-am uitat într-o seară la filmul Love in the afternoon (1957). În acest film realizat de Billy Wylder o interpretează pe Ariane Chavasse, fiica unui detectiv particular, Claude Chavasse, care investighează cazuri de infidelitate. De curând lui Claude îi este încredinţat un nou caz în care învinuitul pare să fie un gentilman cu care detectivul s-a mai întâlnit în cariera sa. Frank Flannagan (Gary Cooper) este eternul îndrăgostit care răpeşte liniştea multor familii cucerind neîncetat femeile. Se pare că domnul Frank are chiar şi o tehnică bine pusă la punct: întâlnirile dintre el şi doamne se desfăşoară într-o cameră de hotel în care este invitat şi un grup de muzicanţi, seara la lumina lunii şi a lumânărilor Frank le cucereşte pe doamne invitându-le la dans, la un pahar de şampanie, iar după câteva zile părăseşte hotelul, oraşul lăsându-şi victimile îndrăgostite până peste cap pentru că, el nu îşi permite niciodată să se ataşeze de cineva. Dar cum totul se petrece întocmai la fel până într-o zi aşa i se întâmplă şi lui Frank care o cunoaşte într-o seară pe tânăra şi frumoasa Arianne care ştie totul despre el şi despre care el nu cunoaşte nimic. Arianne este acea prezenţă feminină învăluită în mister care ajunge în camera lui de hotel când decide ea şi cu care el şi-ar plăcea să petreaca din ce în ce mai mult timp. Când lucrurile par să îi scape de sub control domnul Flannagan îşi împachetează hainele într-o valiză şi se hotărăşte să plece, nu înainte ca domnul Chavesse să sosească în camera lui de hotel şi să îi dezvăluie adevărata identitatea a Ariannei: o tânără fata care s-a îndrăgostit până peste cap de el şi care este chiar fiica lui. Copleşit de întorsătura pe care au luat-o lucrurile Frank trebuie să plece cât mai curand din oraş, mai ales că Chavesse îl roagă să dea dovadă de maturitate şi să ia o decizie pentru binele tinerei fete. Finalul filmului este unul cât se poate de plăcut: Arianne îl conduce pe Frank într-un tren. Rămâne să descoperiţi în care. Este o poveste foarte frumoasă presărată cu umor şi naivităţi, iar în surdină muzica unei viori mărturiseşte suflete.
După ce am urmărit acest film mărturisesc că am stat mult timp cu un zâmbet pe faţă şi am căutat să o urmaresc pe Audrey şi în alte roluri. Prezenţa ei electrizează într-un mod elegant şi aproape diafan pelicula. Cred că orice rol ar interpreta personalitatea ei aminteşte de Princess Ana. Este chiar aceea frumuseţe pe care o emană (deşi o şi înfăţişează) şi care aduce aminte de atmosfera unor ritualuri de curte.