sâmbătă, 18 iulie 2009

Brief encounter

În această dimineaţă m-am uitat la un film din 1945 în regia lui David Lean: Brief encounter. Laura (Celia Johnson) este o femeie căsătorită şi cu doi copii. Joia este ziua ei liberă în care de regula ia trenul către alt oraş unde merge la biblotecă, cinema sau cumpărături (într-un mic monolog personajul mărturiseşte că găseşte farmacia un loc care o fascinează tocmai datorită amestecului de parfumuri) iar, seara înainte de cină aşteaptă într-o mică cafenea trenul pentru a se întoarce acasă. În această cafenea îl întâlneşte pe doctorul Alec (Trevor Howard). Filmul începe cu monologul Laurei aşezată pe canapea alături de soţul ei căruia încearcă să îi mărturisească ceva. Pe parcurs sunt iventariate tot felul de zile de joi pentru ca Laura să descopere că s-a apropiat de un alt bărbat care nu este soţul ei. Întâlnirile dintre cei doi sunt inofensive: doi oamnei se întâlnesc şi petrec câteva ore plăcute împreună (merg la cinema, câteva plimbări cu maşina la ţară). Amândoi descoperă însă, că în acest fel, şi-au permis să se cunoască şi să se îndrăgostească unul de celălat, dar fiecare este aşteptat într-un alt oraş, într-o altă casă de cineva... Le aparţin doar acele câteva ore între sosirea şi plecarea trenului. Dar le aparţin? Sau tocmai acele momente petrecute împreună le arată "ilegalitatea" a ceea ce au consimţit să lase să se întample între ei. Sentimentele de vinovăţie îi copleşesc deopotrivă. O poveste frumoasă despre oameni care îşi doresc să ia un tren în aceiaşi direcţie, dar ţin în mâini două bilete deja compostate. Si un personaj care lasă vocea conştiinţei să mărturisească: " totul trebuie să se termine, dar eu te voi iubi în fiecare zi până la sfârşitul vieţii mele..."
Scenariul filmului este ataâ de natural interpretat de cei doi actori încât după derularea peliculei, spectatorul este aruncat la rândul lui într-un monolog în care cântăreşte nu înspre cine se înclină balanţa, ci se gândeşte cât de inevitabile par anumite momente din viaţa fiecăruia încât, dacă nu există o soartă cu siguranţă există posibilităţi între care fiecare dintre noi existăm şi devenim caractere.

1 comentarii:

Reverse Road! spunea...

Pai da, cu filmele clasice, nu-ţi pierzi niciodată timpul şi mereu e o bucurie când descoperi (redescoperi) unul. Eu nu cred că l-am vazut pe acesta. Şi câte mai sunt care aşteaptă!

Trimiteți un comentariu

Răsfoiţi

Arts

fotografie (113) poeme (106) pictură (92) film (83) carte (28) dejunuri (23) ilustraţie (11) muzică (11) sculptură (10) arte decorative (8) expoziţie (7) teatru (7) dans (5) gravură (5) biblioteci (3) cotloane (2)