Mood

Am citit această carte scrisă de F. Dostoievski după ce în liceu citisem un alt roman al său Adolescentul. Idiotul este o simfonie de personaje şi întâlniri în interiorul căreia se conturează peronalitatea Prinţului Mîşkin.
Întors la Petersburg după ce urmase un tratament în Elveţia pentru crizele sale frecvente de epilepsie îl cunoaşte în tren pe Rogojin, primul personaj care îl introduce în decorul Rusiei marcate de conflicte pătimaşe şi "imposturi" aristrocratice. Rogojin ca şi alţi tineri moscoviţi doreşte să cucerească inima frumoasei Nastasia Filippovna pe care i-o prezintă prinţului într-o poză pe care o purta asupra lui. Felul tulburător în care femeia din fotografie devine prezentă în viaţa tânărului Mîşkin are încărcătura unui bildungsroman. Din acest moment prinţul este introdus unor personaje care rând pe rând în relaţia cu el se demască şi imput prinţului toate neajunsurile caracterelor pe care le au. Este foarte frumos modul în care Dostoievski ţese în jurul acestor întâlniri caractere, situaţii, moduri de viaţă. Aparent lipsit de forţa de a se apăra în faţa celorlalţi şi purtat de instinctul unor principii abandonate de o întreagă societate Mîşkin este o încercarea dostoievskiană de a vorbi despre om. Ceea ce rezultă este o sălbăticie în mijlocul căreia fiecare personaj există şi poartă masca raţiunii.