Mood

Duminică dimineaţa m-am uitat la acest film regizat în 2008 de Paul Morrison şi cu o distribuţie uşor anonimă: Javier Beltran, Robert Pattinson sau Matthew McNulty. Scenariul filmului descrie povestea tânărului Salvador Dali aflat la Madrid cunoaşte doi tineri artişti: Luis Bunuel şi Federico Garcia Lorca cu care se împrieteneşte şi dezvoltă ulterior programe artistice comune (Luis Bunuel). După ce am văzut filmul părerea mea este că, scenariul înşiră fragmente din viaţa artistică şi "ideologică" a poetului spaniol. La un moment dat Lorca îl cunoaşte pe Dali care îi este prezentat de Bunuel. Toţi trei se aflau în Madrid (1919) şi studiau în faimoasa Residencia de estudiantes: unul literatura, altul pictura şi Bunuel regia. Totuşi climatul politic al Spaniei era unul puternic marcat de razboaiele civile, iar Dali şi Bunuel se gândesc să părăsească Madridul şi să plece la Paris pentru a îşi continua studiile şi idealurile artistice. Lorca însă, nu le împărtăşeşte planurile. Personalitatea lui îşi arată nuanţa patriotică pe tot parcursul tinereţii şi maturităţii sale (chiar şi în momentul recunoaşterii artistice refuză să părăsească Spania având convingerea că doar spiritul artistic poate aplana conflictele civile pentru că arta în orice formă s-ar exprima trebuie să comunice oamenilor idealuri, unul dintre acestea este libertatea).
Dali a ales să vorbească despre prietenia lui cu Lorca doar spre sfârşitul vieţii, motivele tăinuirii nu sunt cunoscute. Eu nu m-aş teme să mă gândesc la o laşitate cu care "geniul Dali" trebuia să se găsească faţă în faţă ori de câte ori personalitatea poetului ar fi fost amintită. Până la urmă Lorca refuzase recunoaşterea Parisului şi s-a îndreptat încrezator către platonul de execuţie iar, Dali a simţit dintotdeauna nevoia ca geniul lui să fie la vedere, adulat.
În afara unor dezvăluiri biografice, filmul nu prezintă nimic pentru care să fie reţinut (aceiaşi obsesie contemporană a înregistrării pe peliculă a câtorva scene în care este expusă homosexualitatea şi neajunsurile ei, bla, bla), iar cele câteva imagini frumoase care sparg scenariul riscă uneori să dea filmului o nuanţă lirică falsă. Totusi, filmul are o coloană sonoră placută.