Mood

Sâmbătă dimineaţa m-am uitat împreună cu Florin la filmul realizat de Liviu Ciulei după romanul scris de Liviu Rebreanu, Pădurea Spânzuraţilor. Realizat în 1964, filmul s-a bucurat de recunoaşterea lui în cinematografia europeană câştigând în 1965 premiul pentru cel mai bun regizor la Cannes. Din distribuţie au făcut parte nume ca Victor Rebengiuc, Toma Caragiu, Liviu Ciulei, Ion Caramitru, Ştefan Ciuboteraşu, Emil Bota, Anna Szeles.
Apostol Bologa ( Victor Rebengiuc) ia parte la execuţia prin spânzurare a sublocotenentului ceh, Svoboda care dezertase din armata imperiul austro-ungar. La început convins că aceasta trebuie să fie pedeapsa unui dezertor, Bologa îşi schimbă părerea după ce asistă la o discuţie la popotă despre război şi mizele lui. Regizorul a urmat în tocmai parcursul romanului şi s-a concentrat să redea conflictul psihologic care se declanşează în fiecare om atunci când se află într-o situaţie limită ( războiul) şi valorile (dreptate, libertate, dragoste, adevăr) trebuiesc aplicate în situaţii paradoxale.n filmele indiene si eu cred ca intregul desfasurator refuza o astfel de idee). Sfarsitul este insa interesant
Mi-a plăcut modul în care au fost filmate unele scene, decorurile şi coloana sonoră (care mi-a reamintit cât de mult poate fi sugerat suspansul unui scenariu apelând la sunet, vezi filmele lui Hitchcook) doar că, m-am aşteptat la mai multă interpretare regizorală şi să se păstreze linia de realism pe tot parcursul filmului (scenele de dragoste dintre Apostol Bologa şi Ilona mi-au amintit cu tot regretul, de pudoarea care există în filmele indiene şi eu cred că întreg desfăşurătorul refuză o asemenea idee). Sfârşitul este însă interesant şi declamă interpretarea lui Ciulei asupra romanului Pădurea Spânzuraţilor.