Mood

Aseară m-am uitat la o animaţie realizată de Miyazaki "Gake no ue no Ponyo" realizată în 2008. Sosuke este un băieţel care împreună cu mama lui locuiesc într-o casă în apropierea oceanului aşteptând întoarcerea acasă a tatălui plecat în larg. Într-o dimineaţă acesta descoperă un peşte ("goldfish") prins într-un borcan. Se ataşează deîndată de această descoperire a lui şi foarte hotărât îl numeşte Ponyo şi pleacă împreună către şcoală. Ponyo însă este urmărit de un spirit al adâncurilor care reuşeşte să îl prindă şi astfel Sosuke rămâne singur aşteptând întoarcerea acasă a lui Ponyo. În jurul acestei poveşti Miyazachi ţese o lume de semnificaţii în care binele şi răul se confruntă pentru a învinge forţa caracterului. Lumea lui Miyazachi este populată de personaje mici care datorită inocenţei şi nevoii de a explora lumea din jur relevă o existenţă frumoasă prinsă aparent în mrejele unor forţe întunecate. Din nicio poveste pusă în mişcare de acest regizor nu lipseşte prezenţa unei bătrâne care intervine în momentul culminant al înfruntării dintre bine şi rău şi dezvăluie eroului calea pe care trebuie să o urmeze. Poveştile lui sunt emoţionante şi dau dovada unei întregi recuzite de emoţii înmagazinate în universul de exprimare. Desenele lui sunt mici lumi care puse laolaltă devin recognoscibile prin ceea ce vor să însemne: sentimente.