Mood

Apa se zbate de ea însăşi. Aici spaţiul se întinde ăn singurătate. Ceaţa se înalţă ca un suflet care aleargă deasupra pustietăţii. Vaporul străpunge înainte, ramân în urmă depărtările albe înspumate.
Siluetele unor egrete care au ceva din destinul femeilor din Oraşul Interzis, aceiaşi feminitate care se arată câtorva priviri. Soarele descrie umbrele tuturor lucrurilor: "nu suntem singuri, spunea bunica, suntem cu Dumnezeu."
Aseara marea se apropia de mal ca un om care venea de foarte departe şi pleca şi mai departe...