Mood

Mi-am cumpărat zilele trecute (marţi) o carte. Bestiar este o carte de povestiri scrise de Julio Cortazar şi care a apărut în anul 1951. Când a debutat cu volumul de poezii Prezenţe, Cortazar s-a semnat cu un pseudonim. Cele opt povestiri le semnează totuşi cu propriul său nume.

M-am grăbit. De această dată am luat metroul de la Lujerului până la Eroilor, apoi spre Gara de Nord şi am început să citesc din această carte care are pe copertă un desen al lui Durer ( Iepure de camp). Prima poveste este despre o casă părăsită în care locuiesc doi verişori şi care ajung treptat să se mute în diferite părţi ale casei pentru că nu locuiesc singuri. Ceilalţi cuceresc camerele cu tabieturile lor şi cu micile familarităţi care stau împrăştiate pe covoare, bibloteci, fotolii, tavan. Este o poveste de câteva pagini despre lucrurile de care ne ataşăm şi la care renunţăm atunci când ceasul mare de pe hol îşi fixează orele ca nişte distanţe care trebuiesc parcurse :" obiceiurile, Andree, sunt forme concrete ale ritmului, sunt partea aceea a ritmului care ne ajută să trăim".