poem
furnicile mișună pe zăpadă asta înseamnă să nu-ți fie teamă de nimic chiar dacă spațiul dintre două singurătăți este un vacarm de gesturi
iubiri care poartă mănuși albe mă uit la copii cum rostogolesc ei zăpada ca să facă un om
doar una dintre furnici se întoarce
cine încearcă are în față o răspântie.
joi, 28 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu