inimile noastre se încarcă cu gloanțe
stăm aliniați în fața singurătăți sunt firești oglindirile deasupra găleții cu apă trebuia să mă văd înainte lumina reflectoarelor fixează scenele în care intru
în fiecare dimineață de la capăt tragerea
e doar o lumină mai palidă în colțul căreia cineva îmbrățișează pe altcineva spune-mi și mie
dacă filmele mute au un sfârșit
vineri, 29 ianuarie 2010
Poem
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu