Mood

Îmi plac începutul de primăvară, primele contururi ale copacilor, trupurilor care se privesc în oglinda mare a trotuarului golite încă de ceea ce le distinge și liniștea orelor sparte de ciripitul unei păsări. Privesc pe fereastră tocmai această transparență a zilei cum se lipește de draperia roșie care ascunde lumea din camera în care stau. Dacă stau pe spate văd în locul tavanului cerul plin de forme care se agită, se înlocuiesc asemenea corpurilor de pe stradă, ceea ce ma face să mă gândesc la un pahar plin cu apă pe care încercam să-l întorc cand eram copil. Distanța pe care o capătă cu timpul amintirile aflate acum la sute de kilometri și pe care unele chipuri o exprimă într-un mușuroi de riduri adunate în jurul ochilor. Viața o ia mereu de la capăt în altă parte asta îmi repet să nu uit când trec pe langă mine batrânii.