Mood

este dimineaţă
departe de orice rău
trăiesc străzile
ultimile frunze de toamnă
cad.

toamna îşi arată vinovăţia şi se duce
un nor de ceaţă, o respiraţie rece
spală parte de sus a copacilor
sunteţi ca plajele de unde se navighează spre nicăieri
ştiindu-se înconjurate.
suntem această plăcere fără a avea un sens

acum chiar mîinile mele le iau locul
încă umedă roua este adevărul cel mai plăcut al peisajului
aceiaşi muzică asurzitoare
populează această tăcere
simt impulsul infinitului
zbaterea fără măsură a corpurilor noastre
mai lentă ca cea a arborilor
această plăcere de care mă bucur
o simt
precum o mare recent născută
sunt eu
sunteti prin mine
este moartea mea.