Mood

Am fost ieri seară la teatru. Întâmplător.Piesa pe care am vazut-o a fost o premieră Livada de vişini după Cehov în regia lui Felix Alexa la Teatrul Naţional. După părerea mea punerea în scenă a textului a arătat o slabă prestaţie regizorală, actoricească, scenografică. Mijloacelor de expresie întrebuinţate în această piesă clasică adoptată modern sunt sărăcăcioase, ridicole şi golesc de conţinut ideea textului. Actorii sunt aruncaţi încă de la începutul piesei într-un vacarm de gesturi şi tonalităţi, stabilind cu dificultate putinţa de a se sincroniza şi a transmite conflictul de valori pe care îl presupune textul lui Cehov. Timp de aproape trei ore am trăit senzaţia că păpuşarii trag de aţe mecanic nereuşind să insufle feţelor expresivitate. Totul este forţat, nimic nu rezultă dintr-un conflict interior. În Livada de vişini de Felix Alexa personajele nu au personalitate.
Rolul Ranevskaia Liubov Andreevna (proprietara moşiei) este interpretat de Maia Morgenstern care reuşeşte să plângă din nimic, teatralitatea ei goleşte un personaj pe care Cehov l-a schiţat plin de contradicţii şi cu o anumită inconştienţă faţă de ceea ce o înconjoară ceea ce o determină, să trăiască înstrăinarea livezii doar ca o întoarcere la vechea ei viaţă pariziană costisitoare şi plină de plăceri de moment. Dimpotrivă în această punere în scenă, Andreevna este ridicola şi disperată arâtând toate acestea cu agresivitate, iar replicile însufleţite de actriţa Maia Morgenstern dau seama prin prestaţia lor de imposibilitatea de a dezvălui forţa şi inconsecvenţa unui spirit ca cel al Andreevnei.
Învinui piesa de teatralitate excesivă, lipsă de coeziune între personaje, decor precar şi un text care nu este fructificat. Singura punte comună între interpretarea lui Felix Alexa şi Cehov este imaginea batrânului Firs (Mircea Albulescu) care mă întreb şi acum de ce dacă l-a lăsat să supraveţuiască şi să transmită atât cât e loc în jurul celorlalte interpretări spiritul livezii, i-a rezervat un sfârşit plin de efecte speciale în loc de unul firesc ? O piesă dezamăgitoare şi care vorbeşte de la sine despre o parte a şcolii de teatru româneşti tributără unei pregătiri profesionale care nu este receptivă la ceea ce se întâmplă în lume pe alte scene de teatru.