Mood

Darbareye Elly (2009) este primul film iranian pe care l-am văzut. Am încercat zilele trecute să mă uit şi la o coproducţie Iran/Franţa, Ta'm e guilass (1997), însă nu am reuşit. Acest film la care m-am uitat împreună cu Florin (la recomandare lui) târziu în noapte, m-a angrenat în derularea scenariului cu tot felul de tensiuni interioare. Câteva familii pleacă împreună în week-end la mare. Aşteptările lor sunt puse la încercare când trebuie să se mulţumească cu o casă de oaspeţi foarte neîngrijită pe motiv că toate celelalte sunt ocupate. Lucrurile se complică şi mai mult atunci când, unul dintre copii se aventurează în mare şi începe o acţiune de salvare a lui. După ce se liniştesc descoperă ca Elly (Taraneh Alidoosti) a dispărut. Scenariul este foarte bine construit şi sunt lansate tot felul de ipoteze care ar putea explica dispariţia tinerei femei. Invitată de Sepideh ( Golshifteh Farahani), o colegă de muncă, să petreacă acest week- end cu ei şi să cunoască un prieten (recent divorţat), Ahmad (Shahab Hosseini),Elly se dezvăluie prin dispariţia ei o necunoscută pentru ceilalţi. Fiecare reia în parte firul poveştii şi încearcă să descopere ce s-a întâmplat cu Elly. Cea care ar trebuie să ştie cel mai multe despre ea, Sepideh, pare să fie şi cea mai ingrijorată de absenta ei, dar şi cea care ştie cel mai puţin cine este cu adevărat Elly. Darbareye Elly este un film în regia lui Asghar Farhadi care a primit la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin (2009), Ursul de Argint . Farhadi Asghar spune o poveste despre oameni. Felul în care le putem descoperi reacţiile atunci când trăiesc situaţii neaştepate. Dar este şi o mărturie asupra modului în care sunt percepute astăzi relaţiile interumane, în care lipsa de comunicare şi interesul veridic pentru celălalalt sunt consecinţele însingurării individului într-o lume care a transformat interesul pentru mijloacele de comunicare într-o prioritate. Amărăciunea acestor situaţii contrastante răzbate din acest film.