Mood

suntem aici unde
doar oglinzile sunt cu adevărat ferestre
fiecare arată mai mult sau mai puţin asemănător
am cunoscut o bătrână locuia într-o casă albă
cu obloane albastre unde aştepta o scrisoare
nimeni nu mi-a scris niciodată
deşi poştaşul doar pe mine mă caută
din camera asta doar fumul de ţigară iese
lumina intră şi se opreşte în piciorul mesei
nu totul merge
sâmburii de pepene s-au lipit de farfurie
doar ce e roşu se mănâncă
le văd îmbrăcate în rochii
lipite şi ele de braţul unor bărbaţi
cum să înţeleg încăpăţânarea cu care am rupt
mărgelele unor păpuşi cu genele lungi
eram un copil când am văzut prima dată
ce ne ţine laolaltă
fiecare ochi şi-a recăpătat privirea
dar nimeni nu poate ştii cum era lumina în locul acela
de unde s-au ivit umbrele