Mood

Gino (Massimo Girotti) a fost de când se ştie un vagabond, umblând încotro îl ducea ziua. Când ajunge într-un mic oraş din Italia o întâlneşte pe Giovanna (Clara Calamai) şi se îndrăgosteşte de ea. Spre deosebire de el, Giovanna a fost mereu prinsă în propria ei viaţă, alegând de fiecare dată să acţioneze împotriva voinţei sale: s-a căsătorit de tânără cu un om mai în vîrstă decât ea, Giuseppe (Juan de Landa) şi a fost convinsă să accepte o viaţă de servitoare în mica afacere condusă de soţ. Când îl întâlneşte pe Gino toată această viaţă pare să o copleşeaşcă şi începe să viseze la una în care este iubită şi apreciată pentru ceea ce este. Singura problemă este domnul Giuseppe Bragana şi faptul că, Giovanna nu este dispusă să renunţe aşa de uşor la lucrurile în numele cărora şi-a sacrificat viaţa.
Filmul regizat de Luchino Visconti a fost condamnat la apariţia lui de guvernul italian care a acuzat filmul de un realism exagerat. Într-adevăr scenele sunt filmate cu un minim de intervenţie, lăsate în lumina lor naturală şi scoţând la iveală o Italie măcinată de război ca imagine a unei lumi aflată în vecinătatea sărăciei. Nu e de mirare că propaganda politică a intervenit pentru că nu îi era tocmai la îndemână să facă loc pe marele ecran unor imagini care vorbesc despre absenţa unui stat puternic şi scene în care religia (locomotiva oricărei comunităţi catolice) prin reprezentanţii ei este înfăţişată ca viciată şi părtaşă la fapte de o moralitate îndoielnică.