Mood

După ce am văzut acest film mi-am spus: everyone loves Laura. O tânără, frumoasa Laura (Gene Tierney), este găsită împuşcată în apartamentul ei şi detectivul McPherson (Dana Andrews) are o listă cu câţiva suspecţi. Waldo Lydecker (Clifton Webb), scriitor celebru si un bun prieten de al Laurei, pare dornic să îl găsească pe făptaş. Principalul lui suspect este Shelby Carpenter (Vincent Price), un domn de o moralitate îndoielnică, cu care Laura urma să se căsătorească, dar pe care acelaşi Waldo îl demască în faţa Laurei acuzându-l că întreţine o relaţie amoroasă cu Rachel. Pe măsură ce ancheta se derulează, iar suspecţii dezvăluie fapte şi trăsături ale personalităţii Laurei, detectivul este tot mai vrăjit de farmecul acestei femei. Povestea se complică atunci când poliţia află că trupul găsit decedat nu este al Laurei, ci al lui Rachel. Dintr-o dată fiecare se transformă în adevăratul faptaş al crimei. Chiar Laura este adăugată pe lista suspecţilor, dar este ea vinovată? Să fie vorba despre o crimă din răzbunare?
Laura este un film în regia lui Otto Preminger din 1944 care a fost distins cu un premiu Oscar pentru cea mai bună cinematografie alb negru care i-a revenit lui Joseph LaShelle în 1945 şi a primit alte patru nominalizări la aceleaşi premii. După părerea mea este o capodoperă din genul de film-noir cu un scenariu bine pus la punct şi filmat cu atenţia aplecată asupra reacţiilor umane, în care jocul de lumini şi umbre dă feţelor expresivitate şi este un mijloc prin care se creează suspansul.