Mood

Mildred Pierce (Joan Crawford) avea o viaţă obişnuită. Căsătorită, mama a două fete, muncea cum putea numai şi numai pentru a le da copiilor o viaţă mai bună. Ritmul acesta care deşi nu era perfect o mulţumea, se înterupe în ziua în care soţul ei, Bert Pierce (Bruce Bennett) părăseşte căminul conjugal pentru a o urma pe noua femeie din viaţa lui. Prin felul ei de a fi, Mildred pare să găsească mijlocul prin care să o scoată la capăt: îşi ia un nou loc de muncă la un restaurant şi sprijină educaţia fetelor. Singura care nu aprobă direcţia pe care a luat-o viaţa ei este chiar fiica sa mai mare, Veda Pierce (Ann Blyth), care îşi doreşte cu orice preţ o situaţie materială satisfăcătoare. Din momentul în care ii sunt aduse la cunoştinţă dorintele fiicei sale, Mildred prin muncă şi inteligenţă ajunge să îşi deschidă propriul restaurant şi în cîţiva ani să deţină o reţea de restaurante şi posibilitatea să îi ofere Vedei tot ceea ce a vrut. Cu toate că are toate motivele să fie multumită de viaţa şi reuşitele ei, Mildred este cu adevărat nefericită, când descoperă că lăcomia Vedei nu are nicio limită şi este dispusă să facă orice pentru a îşi atinge scopurile. Totul se complică atunci când în viaţa acestor două femei intră un personaj de o moralitate îndoielnică, Monte Beragon (Zachary Scott), care sfârşeşte prin a le nenoroci şi mai mult destinele. Mildred speră însă să îşi recapete fiica.
Mildred Pierce (1945) este un film în regia lui Michael Curtiz care descrie povestea unei femei care a vrut totul pentru copiii ei şi a primit în schimb dovada că între dragoste şi îngăduinţă, omul trebuie să găsească o cale prin care să ajungă la echilibru. Uneori ceea ce pare că ne lipşeşte este necesarul de care un om are nevoie. Filmul a primit un premiu Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol principal, Joan Crawford şi alte patru nominalizări în 1946.