Mood

Eram în liceu când am citit pentru prima dată Confesiunile. Îmi aduc aminte că în prima zi am stat până seara târziu în sala de lectură a bibliotecii pentru a o citi. În dimineaţa aceasta, soarele ardea cu atâta putere încât nu îndrăzneam să privesc sus în căutarea unor pete albe. Ţineam în mâini o pisică de Angora, când un fluture maro s-a apropiat de umbra noastră. Aripile însă, au îndepărtat de îndată intuiţia acelei apropieri:"la fede è credere ciò che non si vede, la ricompensa di questa fede è di vedere quello che credi" (Sf. Augustin).
Angelo Rocca (1546-1620) a fost un preot augustinian care s-a ocupat cu tiparul de la Vatican în timpul Papei Sixtus al V lea. Interesat de cultură şi în a dobândi o educaţie cât mai aleasă, acesta a intrat în posesia a peste 20 000 de volume de cărţi. După moartea sa, le-a lăsat moştenire bibliotecii bisericii St Augustin (Roma), contribuind semnificativ la moştenirea de carte a acestui lăcaş. Dorinţa lui Angelo Rocca era aceea ca biblioteca sa fie deschisă tuturor. Odată cu deschiderea ei în 1604, biblioteca a ajuns să fie cunoscută tuturor celor interesaţi din orice colţ al lumii. În respect pentru gestul lui şi pentru al comemora, biblioteca a fost denumită Angelica după numele principalului donator: Angelo Rocca.
Colecţia de cărţi a bibliotecii a fost îmbogăţită considerabil în 1762, atunci când conducerea bisericii a achiziţionat colecţia de cărţi a bibliotecii Cardinalului Domenico Passionei. Trei ani mai târziu în 1765, Luigi Vanvitelli, termina renovarea lăcaşului la cererea călugărilor. Angelica a devenit o biblioteca de stat în 1873.
Biblioteca Angelica are în colectia ei în jur de 200,000 de volume. Colecţia de cărţi antice conţine 100,000 de volume. Poate cel mai important de menţionat este faptul că aici se găsesc peste 1,100 de incunabule, printre care şi prima carte printată în Italia: De Oratore from Subiaco în 1465.