vineri, 17 decembrie 2010

Poem

Winter's gate, Jamie Heiden

când eram mică trăgeam poarta ca să intre un cal
visele din care m-am trezit şi am adormit numai pentru a ştii ce se întâmplă
m-am uitat bine la pământul din jurul copacului
sâmburii semănau cu acele păsări care dau rotocoale
ceea ce separă lucrurile de asemănările lor e lumina 
bunica mea locuia într-o casă cu multe ferestre
două pisici şi o sobă albastră
dumnezeu era într-un colţ şi avea nevoie de ea să îi aprindă lumina
când era timpul pasărea ieşea dintr-un ceas şi spunea ceva 
într-o limbă pe care o înţelegeam 
voiam să ştiu cum vor arăta mâinile mele
cât va trăi motanul tău preferat 
şi dacă are un rost să aprinzi lumina.

2 comentarii:

Reverse Road! spunea...

Îmi place.

Alexandra spunea...

:) Multumesc! Am vazut ca si la tine sunt schimbari si te prind. Tine-o tot asa!

Trimiteți un comentariu

Răsfoiţi

Arts

fotografie (113) poeme (106) pictură (92) film (83) carte (28) dejunuri (23) ilustraţie (11) muzică (11) sculptură (10) arte decorative (8) expoziţie (7) teatru (7) dans (5) gravură (5) biblioteci (3) cotloane (2)