dimineaţa visele stau pe spatele meu ca o cocoaşă pe care transpiraţia a îngheţat
ori de câte ori mi-am întins hainele lângă tine lumina s-a apropiat mai mult
atunci în acele transparenţe spontane fricile noastre erau ca nişte umbre
atunci în acele transparenţe spontane fricile noastre erau ca nişte umbre
pe care trebuia să le dăm la o parte
aşa cum viaţa a dat-o la o parte pe bunica cu baticele ei înflorate
nu ştiu de ce dar chiar înainte eu strivisem un fluture de noapte
moartea e ca un praf care îţi rămâne între degete şi de care se lipeşte
dragostea mea sufocată
nu ştiu de ce dar chiar înainte eu strivisem un fluture de noapte
moartea e ca un praf care îţi rămâne între degete şi de care se lipeşte
dragostea mea sufocată
de acest echilibru cu care dumnezeu a creat lumea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu