Damir Matijevic
aş vrea să nu fi fost nimic
o pată pe cer sau pe geam
pe străzile oraşului oameni necunoscuţi
salutându-se în umbra caselor şi-a copacilor
din cauza obscurităţii şi-a nehotărârii
din milă pentru mâini şi pălării
pot eu stopa întâietatea lumii?
cheful de a fi al lăptarului ce-ţi pune sticla albă la uşă
şi-al gunoierului ce-ţi bate-n geam cu o umbrelă veche
ori numai al bătrânilor ce joacă şah în parc
într-o linişte mai adâncă decât a frunzelor?
ce scânteie să adaug la destinul
astronomului orb care înlocuieşte cerul cu mintea?
o, ajutor infinit ca liniile din palmă
ca inelele copacului,
eşti pentru că nu poţi fi imaginat,
nu eşti pentru că poţi fi imaginat
scrisori deschise în acelaşi timp de mâini diferite
gânduri purtate pe tipsia aceluiaşi craniu
singulară pată alburie pe geam
ca o furtună în alte lumi
(Constantin Abăluţă, Drumul furnicilor)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu